7 lucruri pe care nu le știai despre carnea de vită

Dacă iubești carnea de vită, în acest articol îți spunem 7 lucruri pe care probabil nu le știai despre această minune gastronomică.

1. America este cel mai mare producător mondial de carne de vită

În anul 2019 S.U.A. a produs 12 miliarde de kg de carne de vită, fiind totodată al doilea importator și al patrulea exportator la nivel mondial.

În anii ’50 consumul de carne de vită a depășit pentru prima dată în această țară consumul de carne de porc. În anii ’60 și ’70 consumul a continuat să crească, atingând la mijlocul anilor ’70 recordul de 42,7 kg per individ. Această creștere s-a datorat schimbării stilului de viață și apariției mai multor gospodării în suburbii și frecvenței cu care oamenii făceau grătar în aer liber. Turtițele (bucăți mici, aplatizate) din carne de vită erau ideale pentru grătar și, în plus, carnea de vită nu prezenta riscul de infectare cu trichineloză ca în cazul cărnii de porc. După această perioadă, consumul a început să scadă ajungând în 2015 la 24,4 kg și această scădere datorându-se tot schimbării stilului de viață al americanilor care au început să consume cantități mai mari din alte sortimente de carne.

2. 170 grame de carne de vită îți asigură necesarul zilnic de proteine

Proteinele sunt esențiale pentru sănătate. Însăși etimologia cuvântului, din grecesul “protos”, care înseamnă “prima” – arată importanța pe care o au proteinele în alimentație. Ai nevoie de carne pentru a asigura dezvoltarea optimă a țesuturilor conjunctive, circulația sângelui, a anticorpilor, enzimelor și a multor altor elemente care intră în structura corpului uman. 170 grame de carne de vită asigură necesarul zilnic de proteine. Conținutul de proteine al cărnii slabe de vită, gătită, este de circa 26–27%.

Proteina de origine animală este una de calitate superioară  bpăstrarea sănătății organismului. Consumul de proteine duce la obținerea mai rapidă a senzației de sațietate, ceea ce poate preveni creșterea în greutate cauzată de mâncatul în exces. În plus, proteinele îți oferă energia de care ai nevoie pentru a duce un stil de viață activ și pentru a te simți în formă.

3. Hamburgerul are legătură cu orașul Hamburg. Însă una foarte mică

Inspirația pentru crearea hamburgerului a venit din orașul Hamburg, Germania. În secolul al XIX-lea, Hamburg a devenit cunoscut pentru carnea de vită comercializată, obținută de la vite crescute în zona rurală învecinată cu orașul. Carnea de Hamburg era tăiată, condimentată și modelată sub formă de turtițe.

Mulți dintre imigranții germani sosiți în America în secolul al XIX-lea și-au deschis restaurante în orașe ca New York și Chicago. În scurt timp, multe dintre aceste restaurante aveau în meniu o variantă “americanizată” a fripturii de vită Hamburg – carne care fusese mărunțită sau tocată și asezonată cu usturoi, ceapă, sare și piper și apoi pusă pe grătar sau prăjită.

În 1837 restaurantul “Delmonico” din New York oferea clienților săi friptura Hamburg. Costa 10 cenți, de două ori mai mult decât cotletele de porc sau de vițel și decât friptura din alte tipuri de carne de vită. La “Expoziția Centenară” organizată în Philadelphia în 1876, un restaurant german a oferit fripturi Hamburg câtorva mii de clienți. După eveniment, acest preparat a devenit foarte căutat și putea fi găsit atât în restaurante non-germane, cât și în cărți de bucate cum ar fi “Mrs. Lincoln’s Boston Cook Book”, publicată în 1884. Și aici este punctul în care legătura dintre hamburgerul german și cel american ia sfârșit.

Diferența dintre fripturile de Hamburg și hamburgerii, așa cum îi știm astăzi, este una simplă: chifla. Două chifle simple au transformat hamburgerul într-un preparat de notorietate mai întâi națională și apoi internațională. Muncitorii din fabricile americane au început să consume hamburgerul sub formă de friptură în pauzele de masă. Însă pentru că acesta era dificil de mâncat în picioare și pe fugă, carnea a fost așezată inițial între două felii de pâine și astfel a luat naștere sandvișul hamburger. Nu se știe cine a avut ideea, însă ce știm este că preparatul a fost apreciat de mulți dintre cei prezenți la “Târgul Mondial” din 1904 desfășurat în St. Louis.

În 1921, Billy Ingram și Walter Anderson au deschis în Wichita, Kansas, primul restaurant fast-food cu hamburger, restaurant numit White Castle. Ulterior, industria fast-food a explodat și hamburgerul a devenit “marca” restaurantelor de tip “drive-in”. În prezent se estimează că fiecare american consumă circa 3 hamburgeri pe săptămână.

4. Este cea mai sănătoasă carne roșie

Nutriționiștii consideră că o bucată de carne slabă provenită de la o vită crescută cu iarbă este cel mai sănătos tip de carne roșie datorită conținutului ridicat de vitamine, grăsimilor Omega-3 și acidului linoleic sănătos. Carnea de vită fără grăsime furnizează organismului nutrienți importanți pentru dezvoltarea musculaturii. Studiul “Beef in an Optimal Lean Diet study: effects on lipids, lipoproteins, and apolipoproteins” a arătat că într-o dietă echilibrată consumul de carne de vită fară grăsime susține tensiunea arterială și reglează lipidele din organism. Carnea de vită este și o sursă primară de grăsimi mono-nesaturate, același tip de grăsimi ca cele din avocado și uleiul de măsline. Carnea de vită conține și fier, extrem de important în funcționarea optimă a organismului. Fierul hemic din carnea de vită transportă nutrienții și oxigenul la toate organele importante din corp. Tot din carnea de vită îți poți lua și doza necesară de vitamine hidrosolubile: B3, B6 și B12 , care au un rol esențial în reglarea metabolismului.

5. Carnea de vită Kobe autentică provine doar din Japonia

Citată adeseori drept una dintre cele mai bune cărnuri de vită, Kobe provine de la rasa Tajima-gyu crescută în Prefectura Hyōgo din Japonia, a cărei capitală este Kobe, de unde acest sortiment de carne și-a luat numele. Folosite la lucratul culturilor de orez încă din secolul al II-lea, vitele din rasa Tajima-gyu au fost izolate de celelalte rase în mici porțiuni de teren arabil din zona muntoasă a Japoniei. Această izolare, alături de tehnicile specifice de hrănire sunt principalii factori care au oferit acestei rase caracteristici de gust și textură unice în lume.

Carnea de vită Kobe este renumită pentru savoare, frăgezime și marmorare, toate de calitate superioară. Pentru a fi certificate Kobe, bovinele trebuie să fie născute și crescute în Prefectura Hyōgo, hrănite cu cereale și iarbă din prefectura menționată, iar după sacrificare ele trebuie procesate la abatoare aflate în Hyōgo și să aibă o greutate brută a carcasei de până la 470 kg. Din toate aceste motive, carnea este rară și scumpă chiar și în Japonia unde circa 450 de grame costă în jur de 300 de dolari.

Deși unele restaurante din afara Japoniei au în meniu preparate din acest tip de carne, foarte rar ele servesc ceea ce promovează. Exportul de carne Kobe a fost interzis până în februarie 2012 când o astfel de tranzacție a fost efectuată către Regiunea Administrativă Specială Macao a Republicii Populare Chineze. În aceeași perioadă au fost efectuate câteva exporturi și către S.U.A. și Australia, însă mare parte din carnea servită în afara Japoniei drept Kobe provine de la rase hibrid și nu de la Tajima-gyu.

6. “Steak” însemna inițial “carne pe băț”

Cuvântul “steak” care în limba engleză înseamnă “friptură”, își are originea în cuvântul scandinav “steik”, întâlnit la mijlocul secolului XV, în cuvântul “stickna‘ din dialectul Middle English (vorbit în Anglia între 1100 și 1500), precum și în cuvântul “steikja” din vechea scandinavă. Prima mențiune în dicționarul Oxford descrie friptura ca “o felie groasă de carne tăiată pentru prăjire sau pregătire la grătar, uneori folosită în plăcintă sau budincă; bucată tăiată mai ales din sferturile posterioare ale animalului”. Alte mențiuni ale termenului indică “friptura pește” care descrie un “cod de dimensiuni potrivite pentru tăierea în felii”. Cuvântul “stekys” apare și într-o carte de bucate din secolul XV și face referire atât la carnea de vită, cât și la vânat.

7. Există peste 20 de părți din vită care pot fi gătite

Carnea de vită este împărțită în secțiuni largi numite secțiuni primare. Acestea sunt împărțite la rândul lor în secțiuni sub-primare. Din acestea se feliază bucăți individuale de carne pentru friptură, grătar și alte bucăți care se comercializează în magazine.

Cele mai fragede bucăți de carne, cum ar fi mușchiul, sunt cele aflate la cea mai mare distanță de coarne și copite. Cele mai dure bucăți de carne sunt mușchii umerilor și ai picioarelor, acestea fiind părțile de corp cel mai intens folosite.

Mușchiul este carnea cea mai valoroasă, fiind format dintr-un țesut muscular fraged și suculent și aflat, ca poziționare, sub vrăbioară. Cu o greutate care variază între 1 și 2,5 kg, grosimea și lungimea mușchiului depind de mărimea animalului din care este tăiat mușchiul. Este folosit cel mai des pentru prepararea de grătar, biftec, medalioane, fripturi sau file mignon.

Pulpa este o altă carne de calitatea I, poziționată în partea internă a femurului. Din acest țesut muscular se obțin capacul, fricandoul, nuca mare și nuca mică.

Antricotul, carnea aflată de-a lungul coloanei vertebrale, se tranșează în bucăți care se gătesc la grătar, la cuptor sau care sunt folosite pentru prepararea unor produse regionale specifice cum ar fi antricotul mureșan, antricotul bănățean sau cel mureșan.

Cotletul este una dintre cele mai apreciate bucăți de vită și se folosește pentru diverse fripturi, fie la tavă, fie prăjite în tigaie.

Vrăbioara este partea musculară cu os, netedă, cuprinsă între antricot și fleică. Poate atinge 4 kg greutate. Este potrivită mai ales pentru preparate la grătar.

Rasolul alb, de formă cilindrică, este cea mai fragedă parte din pulpă. Fară grăsime, rasolul alb este perfect pentru prepararea rasolului și a diverselor fripturi.

Ceafa este o carne cu mai multă grăsime, potrivită pentru mâncăruri cu legume, ciorbe și pentru prepararea micilor.
Din vită, multe alte părți pot fi folosite pentru gătit: spata, garful, pieptul, fleica, coada, capul, picioarele. Tot ce trebuie să faci este să afli ce parte se potrivește fiecărui tip de preparat și să îți folosești creativitatea pentru a crea mâncăruri savuroase.

Acum că știi mai multe despre carnea de vită, te invităm să savurezi carnea de vită Black Angus, de la Ferma Angustos,  în orice preparate dorești, gătite chiar la tine acasă.