Un nou certificat pentru carnea de vită – Low Carbon Beef

Schimbările climatice reprezintă în continuare o problemă care ar trebui să preocupe întreaga omenire. Deși unii iau în râs acest subiect, invocând temperaturile mai scăzute decât în mod obișnuit în unele perioade, realitatea este că planeta se încălzește de la an la an.

Din fericire, este o tendință care poate fi încetinită. Cheia întregului proces este reducerea emisiilor de carbon la nivel global, ceea ce înseamnă că fiecare domeniu ar trebui să instituie politici speciale pentru a-și juca partea în salvarea Terrei.

Poluarea mediului este influențată în mod direct de emisiile de gaze cu efect de seră, cunoscute sub numele de amprentă de carbon. Toate ființele și toate obiectele, așadar și toate alimentele pe care le consumăm, au o anumită amprentă de carbon: clădiri, mașini, avioane, alimentele procesate, fructele, legumele cumpărate, carnea. La această amprentă se adaugă toate emisiile de carbon de pe circuitul alimentelor de la producător până la consumatorul final. Este dovedit că fructele și legumele din import pot polua mai mult decât carnea produsă pe plan intern, pentru că se adaugă emisiile de carbon ale mijloacelor de transport și cele ale operațiunilor pentru încărcare și descărcare. De pildă, un kilogram de sparanghel produce 5,3 kg de dioxid de carbon!

Fermele de pui, porc și vită poluează?

Așa cum se știe, creșterea vitelor are o contribuție importantă la amprenta totală de carbon. Au apărut chiar teorii potrivit cărora nivelul de poluare ar scădea dacă nu s-ar mai consuma carne de vită, teorii contestate și respinse de specialiști și de publicul larg. 

De exemplu, pentru a înlocui carnea de vită, unii ecologiști au sugerat înlocuirea cărnii de vită cu cea de pui, în ideea că industria creșterii păsărilor ar produce emisii de gaze cu efect de seră semnificativ mai mici. Alternativa este contrazisă de un studiu publicat în revista Nature Sustainability, potrivit căruia tipurile de carne despre care s-a crezut că au o amprentă de carbon mai redusă, precum puiul sau peștele, nu reprezintă o variantă viabilă pe termen lung.

Cercetătorii au examinat cu atenție toate datele referitoare la consumul de carne pe o perioadă foarte lungă (1961-2013). În intervalul de referință, consumul de pui a crescut de cinci ori pe cap de locuitor, iar consumul de carne de vită a rămas aproape constant. Producția de carne de vită generează de patru ori mai multe emisii decât producția de carne de pui pe gram de proteine, însă o friptură de vită este mult mai hrănitoare decât una de pui, în același gramaj. Așadar, aportul nutritiv al unei fripturi de 200 de grame de vită este compensat de o cantitate mai mare de carne de pasăre, ceea ce înseamnă că emisiile de carbon nu scad. În plus, carnea de vită are minerale pe care alte tipuri de carne nu le conțin.

Un certificat care va face diferența între producători

Așadar, vita este greu, dacă nu imposibil, de înlocuit din alimentație. Asta nu înseamnă că industria producătoare nu caută soluții pentru a reduce amprenta de carbon. Mai mult decât atât, este foarte probabil ca în viitor această preocupare să se concretizeze prin introducerea unui nou certificat vizibil pe etichetă prin specificația „low-carbon” (cantitate redusă de carbon). 

Printr-un proiect în premieră, Departamentul Agriculturii din Statele Unite ale Americii a aprobat discuțiile despre un program care va deschide calea producătorilor de carne de vită spre  comercializarea cărnii cu emisii scăzute de carbon. Astfel, producătorii care pot dovedi că vitele lor sunt crescute într-un mediu care emite cu 10% mai puține gaze cu efect de seră decât o valoare de referință a industriei pot obține certificatul „low-carbon”. Compania care va emite acest certificat deja există peste ocean și se numește Low Carbon Beef.

Deși această certificare reprezintă o bătaie de cap în plus pentru producători, ei vor avea un argument puternic în plus atunci când vor susține că produsele lor sunt mai „curate” decât ale concurenței. „În prezent, dacă mergi într-un magazin, nu poți să-ți dai seama dacă bucata de carne dintr-un hamburger a generat mai multe emisii decât bucata de carne dintr-un alt hamburger”, a spus Colin Beal, fondatorul Low Carbon Beef, care, la rândul său, este un fost fermier.

Compania a acordat deja certificate unor producători care au dorit să se înscrie în program înainte ca acesta să intre în strategia oficială a Departamentului de Stat pentru reducerea emisiilor de carbon.

Producătorii care doresc să obțină certificat „low-carbon” trebuie să furnizeze informații detaliate despre cum au fost crescute vitele lor. Pe baza lor, Low Carbon Beef estimează emisiile de carbon implicate în procesul de creștere a vitelor, din momentul nașterii până la sacrificare. În cazul în care se constată că aceste emisii au fost mai mici cu minim 10% decât valoarea de referință pentru carne de vită (26,3 kilograme echivalent de dioxid de carbon per kilogram de greutate a carcasei), atunci produsul este certificat ca având emisii reduse de gaze cu efect de seră, iar producătorii pot folosi acest detaliu pe etichete și în diverse campanii de marketing.

Sunt și specialiști care consideră că punctul de referință are o valoare prea ridicată. Printre aceștia se numără Karen Beauchemin, expert în nutriția bovinelor la Departamentul pentru Agricultură și Agroalimentare din Canada. Aceasta a declarat că, în Canada, amprenta medie de carbon până la sacrificare este de aproximativ 19 kilograme echivalent de dioxid de carbon per kilogram de greutate a carcasei. Această informație sugerează că toți producătorii canadieni ar obține fără probleme certificatul „low-carbon” și nu ar mai fi stimulați să implementeze noi strategii pentru reducerea amprentei de carbon.

Rămâne de văzut care vor fi standardele ce vor trebui îndeplinite pentru obținerea certificatului pentru emisii reduse de carbon atunci când programul se va oficializa. Important este că industria producătoare de carne de vită este preocupată de acest aspect, iar soluțiile nu sunt căutate numai peste Ocean, ci și la nivelul Uniunii Europene și, implicit, în România.

Ferma Angustos este una dintre cele mai moderne și tehnologizate ferme din Europa, astfel impactul pe care îl are asupra mediului este mult mai redus față de fermele clasice.